Aproape în fiecare zi, cineva îşi aminteşte că altcineva (al cărui nume, de regulă, nu-l pronunţă) i-a cerut şpagă pentru faimosul Sorin Blejnar. Se pronunţă nişte sume de te lasă picioarele doar când îţi închipui cum arată banii ăia puşi unul peste altul. După diverşi angajaţi ai Vămii şi un angajat al Fiscului, loviţi de amintiri după gratiile generatoare de claustrofobie, a venit rândul lui Robert Negoiţă. Care a avut o subită revelaţie că, într-o campanie electorală (încă nu se ştie care, da' o să aflăm după ce se consultă deputatul cu avocaţii), un individ de la ANAF – al cărui nume, evident, nu-l pronunţă - i-a cerut, sub spectrul şantajului că-l caută Fiscul în hârtii, juma' de milion şpagâ. Cică n-a dat, n-are probe, i-a pus ANAF sechestru pe proprietăţi, dar nici n-a făcut denunţ penal.
M-am săturat de telenovela asta ieftină cu Blejnar! Nu-i nici ăsta vreo icoană pe cruce, dar am pretenţia că nu suntem chiar toţi proşti în ţara asta, să punem botul la vrăjeala de televizor cu regi şi regine, arestări în masă şi eliberări pe sub masă. Se face contrabandă ca la balamuc şi ăştia umflă grăniceri care dijmuiesc babele chioare transportatoare (pe bază de semicursieră) de ţigări cu paporniţa. Se face evaziune cu produse petroliere de-ţi stă ceasul şi ăştia umflă un piţiponc de Bamboo că n-avea turcul Ali timbre fiscale pe borcanele cu pastă de roşii. Se dă şpagă ca la concurs şi luptătorii anticorupţie confiscă bani de-un concediu la superofertă pe litoralul grecesc. N-am văzut o cisternă oprită, n-am auzit de-un container blocat, nu ştiu de nici un TIR tras pe dreapta. Dar lumea trebuie hrănită cu iluzia că se caută asiduu marele păpuşar. Şi, când punctul critic va fi atins, poporului suveran i se va oferi, pe o tavă de argint, printre struguri din Turcia şi portocale din Iordania, capul lui Blejnar. Iar în timpul momentul poetic vibrant, transmis în di
