În ultima perioadă, mai bine zis de când PDL şi Traian Băsescu s-au prăbuşit în sondajele de opinie, foarte multe persoane sunt dispuse a crede că actuala putere e moartă şi umplută cu paie. Că vor pierde cu siguranţă alegerile anticipate sau la termen, că lumea este revoltată şi nu mai votează cu ei, că orice ar face, tot pe fundul prăpastiei sunt. Cunoscând comportamentul şi câteva date de culise ale unor lideri ai puterii actuale, sunt mai degrabă sceptic la entuziasmul acesta necondiţionat. Sunt suficienţi lideri USL care se văd pe cai mari, pe Boc fugind printre uluci, pe Băsescu alungat pe o mare de gradul 7, pe Udrea tăvălită în mod repetat prin fulgi de cocoş. Dacă trei cercetări de piaţă poziţionează actuala opoziţie undeva la 60% din opţiuni, lucrurile nu vor rămâne aşa. Blocul politic al puterii şi-a strâns rândurile prin semnarea unui protocol de guvernare. Asta înseamnă mai mult decât o bucată de hârtie.
Înseamnă strategie comună şi bani. Foarte mulţi bani. Acesta e un aspect important pe care tind să-l neglijeze PSD, PNL şi PC. Regimul Băsescu-Boc se bazează foarte mult pe diversiune, manipulare, şantaj, presiune, argument financiar. Toate astea vor preveni ca PDL să nu aibă soarta PNŢCD, adică ieşirea din Parlament. Sărăcirea profundă a unor largi categorii din populaţia activă sau retrasă este premisa puternică a funcţionării mecanismelor oculte. Mituirea, ameninţarea cu pierderea locului de muncă (mai ales pe noul Cod al Muncii), logistica imensă de campanie, influenţarea prin media controlate sunt doar câteva dintre armele ce vor fi puse la bătaie. Nu-i suficient ca cei trei lideri ai USL să fie buni vorbitori şi "să dea bine la televizor". Antonescu, Ponta şi Constantin au nevoie de mai mult decât atât. E testul lor de foc, după înfrângerea usturătoare din 2009. Fără o strategie comună solidă, fără o comunicare în forţă, de tip occide
