E ceva atat de putred aici incat nici nu stii ce ne-ar mai putea vindeca. In Romania anormalul a devenit de mult normal, iar aproape tot ce noi consideram a fi obisnuit este, pentru orice alta tara civilizata si prospera, considerat a fi bolnav, pervers sau pur si simplu defect.
Desi am plecat in '90 cu un urias capital de incredere si speranta, in cei 21 de ani scursi de la Revolutie nu am facut decat sa ne afundam de la an la an in malul disperarii si al mizeriei.
Cateva defecte pe care le-am intretinut si chiar le-am accentuat in timp, coruptia generalizata, minciunile si neputinta politicienilor au condus la dezastrul pe care il experimentam astazi. Pe langa toate acestea, exista parca o fatalitate pe care o imbratiseaza toata lumea care alege sa ramana in tara. Ea este exprimata cel mai bine prin cateva paradoxuri nationale.
Suntem tara cea mai corupta, dar fara niciun corupt condamnat definitiv. Tara fara drumuri, dar cu bolizi de lux. Suntem mandri locuitori ai tarii unde jumatate din populatie traieste inca in mediul rural si isi face nevoile in fundul curtii. Mintiti si mintind, furati si spaguind pentru a supravietui unui sistem bolnav, ne-am trezit cu totii ca pacatele noastre se intorc impotriva noastra, iar bolile noastre au ajuns aproape sa ne ucida. Sufocati de propria hotie si pradati de propriile furaciuni, ne-am trezit ca am vrea sa-i punem capat, dar nu stim cum. Asa ajungem in prezent.
"Practic, doar pe termen foarte lung se mai poate realiza ceva in Bucuresti. Daca vreti sa va spun direct: numai prin implozii sau, Doamne fereste!, printr-un cutremur devastator. Doar atunci Bucurestiul va putea fi reconstruit". Afirmatia ii apartine primarului Sectorului 6 al Capitalei, pedelistul Cristian Poteras. Culmea, desi pana acum vocea primarului nu s-a auzit mai deloc, odata cu trimiterea sa in judecata de c
