● "E mai uşor să educi un câine decât un copil ţigan!", a răbufnit purtătoarea de cuvânt a formaţiunii politice italiene "Futuro e Libertá". Adevărul e că fraţii noştri de gintă 49804
71961s-au săturat să concubineze cu romii cărăbăniţi din... România. Da’ ce, nouă ne este altfel? Ei, macaronarii, au însă soluţia expulzării etnicilor tuciurii, pe când noi trebuie să le suportăm proastele obiceiuri. Nu înţeleg deloc alăturarea nevinovatului animal în delicata chestiune rasistă. Patrupedul lătrător merită un alt tratament, n-are ce căuta în discuţia despre îndărătnicia ţigănească. Culmea, o pildă bătrânească m-a învăţat în tinereţe că, dacă pui laolaltă un câine şi o gâscă, nu se deşteaptă gâsca, ci se prosteşte câinele! Vasăzică, bietul câine e termen de comparaţie şi pentru ţigan, şi pentru gâscă. Nasol!
● La Roma, în timp ce Papa îşi cădelniţa de la balconul palatului compasiunea pentru cei patru copilaşi morţi într-un incendiu, o mână xenofobă mâzgălea zidurile cu lozinci antiimigranţi. "Patru ţigani mai puţin. Afară cu imigranţii, ne-am săturat de ţigani!", se putea citi sub o zvastică desenată cu ură. Între liturghia înduioşătoare a înaltului prelat catolic şi îndemnurile la lichidarea fizică a romilor e o zvastică pe care creştinismul nu e în stare să o şteargă din mintea înfierbântată a extremiştilor.
● Casa e din alt veac. Tot de acolo par şi gazdele. Dintr-un Bucureşti scăpătat, lepădat de identitate. Turbarea istoriei a castrat oraşul de tradiţie, i-a surpat stabilitatea şi l-a mutilat. N-au scăpat nici oamenii şi de aceea au chipurile pocite. În sufragerie stau aliniate vreo douăzeci şi ceva de scaune. Sunt goale, de o parte şi de alta a unei mese lungi, aranjată pentru ospăţ. Farfurii cu salamuri şi rulouri de şuncă umplute cu caşcaval, salate cu maioneze, plăcintă cu spanac şi fel de fel de bunătăţi. Mi se strâng
