Deşi inevitabil implicate în controverse şi scandaluri, serviciile de informaţii din spaţiul occidental beneficiază de atributele unui anumit tip de receptare publică: elită, putere, serviciu în interes naţional. Românii rămân însă prizonierii istoriei negre a serviciilor lor secrete, asimilate cu teroare şi servilism politic. Iar această reacţie nu e dificil de înţeles, mai ales că mulţi din foştii înalţi ofiţeri ai securităţii comuniste s-au adaptat rapid „tranziţiei“ anilor ‘90, devenind prosperi capitalişti europeni.
La mai bine de 20 de ani de la dispariţia „de jure“ a Securităţii comuniste, serviciile de informaţii din România funcţionează în continuare sub semnul unor legi vechi, anterioare intrării României în NATO. Este probabil principala piedică în calea reformării celor mai importante două servicii: SRI şi SIE. Sub presiunea cerinţelor UE şi NATO, această schimbare la faţă a serviciilor secrete a început în urmă cu câţiva ani. Care este profunzimea efectului, putem doar intui din gestica şi evoluţia publică din ultimul timp.
Interesant este că atât SIE, cât şi SRI sunt conduse de doi oameni care nu provin din rândul PD-L, George Maior având origini social-democrate puternice în timp ce Mihai Răzvan Ungureanu este un fost ministru de externe liberal. Alături de preşedintele Tra-ian Băsescu, mandatul politic al celor doi se numără printre cele mai rezistente de-a lungul timpului.
Importanţa implicării SRI în recentele operaţiuni anticorupţie din vămi este evidentă şi face parte dintr-un proiect de durată. De notat sunt şi atacurile furibunde ale omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu la adresa conducătorilor actuali ai SRI. Relaţiile lui Vântu cu foşti înalţi ofiţeri de Securitate sunt de notorietate, iar respectul pentru SRI al patronului suspectat de corupţie este admis public. Dar nu cu instituţia are Sorin Ovidiu Vântu probleme, ci cu cei