Nu trece zi sa nu apara cate un denuntator care sa ne explice, cu sau fara dovezi, cum ANAF ii cerea spaga, cum Blejnar e patronul mafiei organizate a statului si cum banii astfel obtinuti ajungeau la un partid sau altul. Sau doar la un partid. Ca Blejnar ar fi trebuit sa isi prezinte demisia de onoare de acum un an aproape e o alta chestiune, dar cum ne-am obisnuit sa traim in tara ipocritilor, sa nu mai insistam asupra onorabilitatii sefului de la ANAF.
Sa ne aducem aminte cum a devenit Blejnar cunoscut in functia de presedinte ANAF. La mijlocul lunii iulie 2010, el surprindea intreaga presa cu afirmatia ca "nu sunt multumit de calitatea morala a multora dintre angajatii Garzii Financiare", pentru ca "iau spaga". Hodoronc - tronc. Nu pentru noi, cei care mai avem inca mintea intreaga si nu ne imaginam ca masinile, casoaiele de lux si conturile pline, pe care le detin toti acesti functionari si politicieni, angajati o viata la stat, le-au dobandit prin munca cinstita si asidua in sistemul bugetar.
Acum, peste timp, facand conexiunile cu declansarea procesului de "curatire din vami", initiat intr-o sedinta de CSAT chiar in vara anului trecut, putem sa il banuim pe Sorin Blejnar ca tocmai ce incercase atunci sa transmita un mesaj de avertizare catre proprii angajati, dupa aflarea declansarii actiunii "Cu Vamile curate". Poate ca da, poate ca nu, iar declaratia lui Blejnar nu a fost decat o coincidenta nefericita. Chiar si asa.
Care ar mai putea fi motivul pentru care presedintele unei institutii care se dovedeste a fi o colcaiala de spagari, corupti, santajisti si fripturisti, bambuisti si filfizoni, mai are tupeul sa stea in functie, dupa ce nu a reusit in jumatate de an sa sanctioneze niciun angajat dintre aceia multi de care se declara nemultumit ca iau spaga? Sau doar a incercat sa isi avertizeze subordonatii, public, ca sa auda
