Eforturile pe care Uniunea Social-Liberală (USL) le face pentru a convinge UDMR să trădeze PDL şi a forţa astfel alungarea democrat-liberalilor de la guvernare sunt suspecte.
Din câte am înţeles, USL are în sondajele de opinie un scor ce depăşeşte 60%. Cu o asemenea cotă electorală nu pricep de ce insistă USL să facă UDMR un "bine" cu de-a sila. De ce astăzi? De ce nu aşteaptă liderii PSD, PNL şi PC scrutinul din 2012, pentru ca partidele lor să câştige alegerile singure? De ce vor să împartă tortul guvernării în patru? Împărţit în trei, feliile guvernării sunt mai consistente.
O primă explicaţie: social-liberalii ştiu că UDMR nu are niciun motiv strategic să părăsească acum guvernarea. Ei insistă pe această temă pentru că le foloseşte. USL scapă de imaginea de structură politică ineficientă, incapabilă să schimbe astăzi actuala putere. Odată identificat vinovatul pentru rămânerea la putere a "regimului Băsescu", Victor Ponta şi Crin Antonescu pot aştepta liniştiţi anul 2012, fără a fi îngrijoraţi că votanţii proprii i-ar putea privi ca pe nişte lideri cu discursuri convingătoare, dar incapabili de a face lucruri importante pentru electoratul liberal şi social-democrat. În această cheie poate fi, cred, explicat ultimatumul de câteva săptămâni pe care Crin Antonescu l-a dat liderilor maghiari, chiar în timpul congresului UDMR.
Cred însă că este mai mult decât atât. Am mai scris faptul că potenţialul PDL-ului de a recupera măcar o parte din electoratul pierdut în ultimii ani nu este de ignorat. În urmă cu câteva zile, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, cel care, sub aparenţa unor "poveşti de adormit copii" (aşa cum le cataloghează adversarii lui Traian Băsescu), cu Albă ca Zăpada sau alte personaje, spune lucruri care nu pot fi catalogate drept puerile. Acum câteva zile, Sebastian Lăzăroiu a publicat pe contributors.ro o an