Exista certe similitudini si diferente intre cuvantul raspandit public de altadata si cel din zilele prezentului. Setea de informatie, alimentata de curiozitatea omului, singurul animal care se plictiseste, interesele lui de orice natura sau, pur si simplu, alungarea clipelor de non combat au facut din presa un boom cu atestat.
Maniera de abordare a subiectelor propuse macerarii la scara nationala are insa puncte divergente, cand vorbim despre "atunci" si "acum".
Pe vremuri, limbii romane nu-i era in niciun fel permisa agresarea organului sau vital, numit gramatica. Dezacordurile, pleonasmele, virgula plasata ucigas intre subiect si predicat echivalau pentru gazetar cu ultima semnatura pe statul de plata.
Era mai lejer cu cacofoniile. La trei, se primea un 10%. Sunt preferabile apostroful in locul cratimei si a verbului "voiu", decat siluirea limbii materne.
Nuantarea, aluzia, ironia, exceptand satira (pamfletul) si caricatura jurnalistica aveau o doza caustica diluat ingaduitoare. Toate invelite in redingota cuvantului atent mestesugit.
Temele erau dintre cele mai diverse. "Pustiirile cutremurului" din 10 noiembrie 1940 erau viu zugravite in "Universul" lui Stelian Popescu, de indata dupa producerea dezastrului.
Aflam dintr-un numar al "Romaniei Ilustrate", datat decembrie 1936, ca Grigore Gafencu aprecia tigarile "Diplomat". Ion Mihalache fuma 20-25 de tigarete "Regale" cu carton, iar domnii Al. Vaida si Dinu Bratianu erau "bautori" de pipe. In fine, Nicolae Titulescu facea figura aparte, prizand tutun.
Partizanatul politic facea, ca si acum, parte din regula nescrisa a jocului presei. Stau marturie "Romanulu" - editata de C.A. Rosetti - gazeta cu influenta liberala, ca si "Telegraphul", de altfel.
"Trompeta Carpatilor" era un ziar polemist independent, condus cu succes