Poveşti fascinante, poveşti pe care n-aţi avut timp niciodată să le citiţi, poveşti pe care nu le-aţi auzit până acum. Jurnalul de Duminică vă oferă şansa de a descoperi ceea ce inima a lăsat să vorbească şi să dicteze dând valoare scrisului prin sinceritatea, claritatea şi profunzimea sentimentelor celei care a fost Regina Tuturor Românilor, respectiv selecţiuni din „Povestea vieţii mele”, apărută la Editura Eminescu. Un gest pe care Jurnalul de Duminică îl face din dorinţa de a ne redescoperi valorile, trecutul, aşa cum a fost şi istoria, aşa cum apare ea în jurnalele marilor personalităţi, ceea ce nu este puţin lucru.
Citiţi toate episoadele memoriilor Majestăţii Sale, Regina Maria a României
„Acest miros de foi de toamnă, oriunde aş fi, îmi redeşteaptă totdeauna imaginea parcului de la Eastwell şi cărările din pădure, călcate odinioară de paşii noştri de copii. Iar în grădina de zarzavat era acel parfum al florilor de toporaşi, amestecat cu izul muced al cartofilor şi al sacilor vechi, păstraţi în şopronul de alături, şi ceva mai încolo, mirosul amărui al înaltelor garduri vii de dafin, prin care aveam obiceiul să ne strecurăm şi care ni se păreau o întunecată şi misterioasă trecătoare spre locaşurile visurilor, la care trebuia odată şi odată să ajungem.
Oh! Dar imensul cedru, pe pajiştea din faţa casei, cu ramurile cele de jos măturând pământul şi sub care ne furişam!
Acest arbore era un minunat locaş în chip de catedrală, în care noi, copiii, stăpâneam fiecare câte o încăpere.
Nişte curpeni, făcându-şi loc sub umbra pomului, se căţăraseră pe ramurile lui aplecate şi atârnau în jos în lungi perdele. Aceşti lujeri agăţători dădeau locuinţelor noastre tainice o înfăţişare de junglă, şi eu îmi închipuiam că erau frânghii de clopot întrebuinţate de zâne la lumina lunii, în acele ore încântătoare, în care nana nu ne dădea niciodată vo
