Imediat ce se topeste zapada, papadia apare peste tot, pe unde nici nu te astepti, pentru ca nu este pretentioasa si nu are nevoie sa fie ingrijita de om, desi este inzestrata cu calitati terapeutice extrem de utile.
Se poate vedea pe marginea drumurilor si pe malul apelor, prin pasuni si fanete, la campie si la deal, pana in zona subalpina.
In scopuri medicinale, de la papadie se folosesc frunzele, care se recolteaza in lunile martie si aprilie, cat sunt inca foarte tinere, planta intreaga, care se recolteaza, prin smulgere, tot in aceeasi perioada, si radacinile, din iulie pana toamna tarziu.
Radacinile de papadie contin taraxacina, un principiu amar deosebit de valoros in tratarea bolilor digestive, inulina, tannin, sterol, acid cafeic. Frunzele contin vitaminele A, B, C si D, proteine, glucide. Papadia nu miroase, insa are gustul amar, din cauza taraxacinei, prezenta si in frunze.
Ca planta de leac, papadia este recomandata in toate bolile in care exista un dezechilibru glandular. Ceaiul este indicat obezilor si supraponderalilor care vor sa slabeasca, in normalizarea circulatiei sangelui, in tratamentul hipertensiunii arteriale, insuficientei cardiace, impotriva gutei si a reumatismului.
Ceaiul de papadie purifica organismul, stimuleaza ficatul si rinichii, este util in curele de slabire. Toarna 200 ml de apa fierbinte peste doua linguri de planta uscata si maruntita si mai da un clocot. Inchide focul si lasa amestecul sa se infuzeze timp de 15 minute. O cura cu ceai de papadie dureaza pana la sase saptamani, cu efecte excelente pentru organism.
Cura cu tije, tulpini de papadie, se tine inainte ca planta sa infloreasca. Se consuma zilnic, pe stomacul gol pana la zece tulpini, timp de 10, 15 zile. Cine nu suporta gustul amar al tijelor le poate consuma cu miere de albine.
Tijele s
