… despre morti, numai de bine. Nu voi discuta asadar motivele pentru care PDL a ales ieri, la Sedinta Consiliului National de Coordonare ( coordonare a ce ?!?), sa se sinucida politic. SInuciderea e, prin definitie, o optiune personala. Noua, celor de pe margine, chibitilor, nu ne ramane decat sa zicem ‘Dumnezeu sa-i odihneasca’ si sa vedem ce mai putem culege cu folos din aceasta poveste. Vorba lui Arghezi : « din bube, mucegaiuri si noroi, creat-am frumuseti si preturi noi ». Ce frumuseturi putem, asadar, culege din bubele, mucegaiurile si noroiul pedelist de ieri ?

I-auzi una : psihanalitic vorbind, doua au fost ieri cuvintele cheie, repetate odata si inca o data, cu asupra de masura  - (1) partidul ; (2) reforma. La cel de-al doilea a fost atasat un al treilea (3) blogul. Asta, in limbaj de specialitate, se numeste « transfer » : nu-mi urasc, sa zicem, tatal, ca ar fi prea mult chiar si pentru mine sa recunosc asta, ci cainele pe care-l asociez cu tata. (John Stuart Mill, bunaoara, pe care-l tot pomenesc in ultima vreme si nu stiu de ce – cred ca s-ar cuveni sa ma psihanalizez – a ras cand a plans pentru prima oara citind intr-o nuvela despre moartea unui tata ;  a ras pentru prima oara pentru c-a plans pentru prima oara realizand ca nu e mort pe dinlauntru – dar asta e un alt subiect asupra caruia, dupa cum am promis, voi reveni).

In subconstientul (altminteri destul de la suprafata) al greilor PDL, reformistii Preda si Macovei au fost automat asociati cu … blogul. De unde si « glumite » de genul « nu vreau sa citesc pe blog ca am fost la alta sedinta » (Blaga), « eu am cicatrice [Nota : corect, « cicatrici », da’ e oltean de-al meu il iert] din lupte concrete, pe teren, nu pe blog (Berceanu), s.a.m.d.

I-auzi doua : Toate referintele la partid au fost decupate din limabjul PCR (ca de altfel si retorica lui Blaga sau Olteanu – cel din urma si