Patlagina a fost recunoscuta pentru virtutiile ei terapeutice inca din timpuri stravechi. In functie de zona geografica, apare si sub denumirea de platagina, limba oii, limba sarpelui, limba broastei sau mama ploii. Creste pe marginea drumurilor, in pasuni si luminisuri, pe campie, la deal si la munte. Nu este o planta pretentioasa si daca ai nevoie de binefacerile ei, o gasesti si iarna, cu frunza verde, sub stratul de zapada.

Atat patlagina cu frunze inguste, cat si cea cu frunze rotunde au aceleasi virtuti terapeutice. In scop terapeutic se folosesc frunzele care sunt bogate in vitamina A, C si K, in mucilagii si tannin, si in minerale: calciu, fier, zinc, magneziu.

Frunzele se recolteaza pe vreme uscata, in timpul infloririi cat si dupa, pana toamna, tarziu, pentru ca atunci sunt mai bogate in principii active.

Intern, preparatele din frunze de patlagina se folosesc in bronsite, astm, diaree, ulcer gastroduodenal, in hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, ateroscleroza, hemoragii.

Infuzia se face din una, doua lingurite de planta peste care se toarna 200 ml de apa clocotita. Se lasa la infuzat cateva minute, se strecoara si se bea cald, indulcit, de preferinta cu miere, pana la trei, patru cani pe zi.

Impotriva tusei si a altor afectiuni respiratorii, se face un sirop din 50 de grame de planta peste care se toarna o jumatate de litru de apa clocotita. Se lasa la infuzat zece minute apoi se strecoara. La lichidul existent se adauga aceeasi cantitate de miere de albine poliflora, se amesteca bine si se ia cate o lingura de cateva ori pe zi. Preparatul nu se administreaza diabeticilor.

Tinctura de patlagina se obtine turnand 250 de grame de alcool alimentar, de 70 de grade, peste 50 de grame de pulbere de planta. Vasul se tine inchis si se agita de cateva ori pe zi. Dupa 15 zile, se strec