Diagnosticul cancerului vezical se pune pe simptomele clinice (în special hematuria) şi pe examenele urologice specifice: examenul citologic al urinii, evaluarea cistoscopică cu efectuarea de biopsii selectiv tumorale şi ale mucoasei vezicale (prin introducerea unui tub prin uretră până în vezica urinară, tubul fiind prevăzut cu o cameră video, sursă de lumină şi alte anexe necesare unor intervenţii chirurgicale locale, prelevări de ţesuturi pentru biopsii şi tratamente intravezicale), examen radiologic (urografie) şi tomografie computerizată.
Cistoscopia permite stadializarea bolii prin examenul histopatologic al probei bioptice recoltate. Stadiul de cancer vezical superficial reprezintă afectarea mucoasei sau submucoasei vezicii urinare, stadiul invaziv - afectarea musculaturii vezicale şi a ţesutului grăsos din jur, iar stadiul metastatic indică afectarea ganglionilor limfatici, a unor organe, sau a oaselor.
Tratamentul cancerului vezical superficial constă în rezecţie endoscopică cu biopsii vezicale selective, cu repetarea evaluării cistoscopice la fiecare 3-6 luni. 50-70% din bolnavi prezintă o reapariţie a tumorii, tot superficial, după o perioadă de 3 ani de la diagnostic. Aceşti pacienţi sunt trataţi printr-o terapie intravezicală cu diferite substanţe medicamentoase, asociată rezecţiei cistoscopice. Alţi 12% din bolnavii cu boala în stadiul superficial vor dezvolta progresiv o leziune extinsă, încadrându-se în stadiul invaziv, sau chiar metastatic. Stadiul invaziv necesită intervenţie chirurgicală pentru extirparea parţială sau totală a vezicii urinare (cistectomie), cu sau fără radioterapie.
Rata de supravieţuire la 5 ani de la operaţie este de aproximativ 50%. Majoritatea deceselor se produc prin metastaze la distanţă faţă de vezica urinară. Chimioterapia sau radioterapia preoperatorie poate da rezultate bune, în funcţie de caz. În sta
