Podbalul, recunoscut pentru proprietatile sale terapeutice inca din antichitate, se numara printre primele plante ale primaverii care apar, deschizandu-si florile galbene pentru hrana gazelor si albinelor. Frunzele de podbal apar mai tarziu.
Podbalul creste prin locuri argiloase, calcaroase si umede, pe crestele rapoase si malurile abrupte ale raurilor, in locuri cu coroziuni recente, in localitatile care se invecineaza cu arcul carpatin.
In functie de zona geografica, podbalul se mai numeste brusturel, cenusoara, galbinele, gusa-gainii, limba-vecinului, papalunga sau podval.
In scopuri medicinale se folosesc frunzele, care se recolteaza din aprilie pana in iulie. Specialistii recomanda ca florile de podbal sa nu se foloseasca in tratamentele naturiste.
Frunzele de podbal au insa proprietati emoliente si expectorante, coleretic-colagoge, antispastice, tonice, diuretice, secretolitice si antiinflamatoare.
Preparatele din frunze de podbal sunt recomandate, mai ales, in tratarea bolilor aparatului respirator, cum ar fi bronsita, laringita, tusea tabagica, astmul bronsic, emfizemul pulmonar, silicoza si chiar tuberculoza, in faza incipienta.
Persoanele ragusite si chinuite de tuse ar trebui sa bea, de mai multe ori pe zi, ceai fierbinte din frunze de podbal, indulcit cu miere de albine. Acest ceai este indicat si persoanelor care sufera de afectiuni hepato-biliare, afectiuni ale cailor urinare si dispepsii.
Ceaiul de podbal se face turnand 200 ml de apa clocotita peste doua lingurite de planta uscata si maruntita. Se lasa cateva minute la infuzat, dupa care se strecoara. Suferinzii pot bea doua, trei cani de ceai pe zi.
In cazul bronsitelor cronice, se pot face inhalatii cu frunze de podbal, combinat sau nu, cu isop si cimbru. Puneti la fiert un litru de apa si, cand clocotest
