Desi intuita, ca principiu, inca de Hipocrate, homeopatia a fost practic redescoperita de medicul german Samuel Hahnemann (1775-1843) care, in perioada 1790-1796, s-a consacrat unor observatii si cercetari, pasionat de acest domeniu.
In anul 1796, el a publicat un articol revolutionar pentru medicina timpului sau, referitor la descoperirea unui nou mod de abordare in medicina: cel al dozelor infinitesimale si al individualizarii simptomelor.
O noua doctrina terapeutica
Acestea constituie si azi pilonii doctrinei terapeutice homeopatice. Asa cum era de aseptat, aparitia si evolutia noii stiinte au surprins scoala medicala a timpului si inca mai sunt aspecte care surprind si astazi.
Homeopatia, dincolo de incontestabila ei contributie practica, pare pentru unii a fi o disciplina insuficient argumentata stiintific, in timp ce altii au obtinut rezultate spectaculoase in tratarea celor mai diferite boli, de la simplele raceli, pana la diabet si chiar la cancer.
Fireste, cu cat boala este mai grava, cu atat este mai indreptatita dorinta pacientilor de a recurge la o noua metoda, constatand ca cele clasice nu reusesc sau nu ofera persectiva.
In intampinarea acestor bolnavi, specialistii precizeaza ca exista deja mai multe tratamente si abordari, tintind in mod special tratarea cancerului, pe cale homeopatica.
Tratarea tumorilor, un examen de capacitate pentru homeopati
Poate cea mai completa este folosirea acestor procedee pentru a sustine vindecarea canalelor de eliminare (rinichi, tract urinar, sistem limfatic, ficat etc.) si intensificarea detoxifierii celulare.
In acest caz, homeopatia foloseste procedee de drenare, respectiv combinatii de remedii cu concentratie scazuta, care au ca scop detoxifierea organismului de anumite substante.
Homeopatii care fol
