Sunt convins că pentru majoritatea românilor numele de Mihail Neamţu nu spune mai nimic. El este directorul ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Preşedintele acestei instituţii este Ioan Stanomir, iar preşedinte al Consiliului ştiinţific este Vladimir Tismăneanu. Cei trei au fost numiţi în funcţie de către premierul Emil Boc în luna martie 2010, tot atunci fiind eliberat din funcţie istoricul Marius Oprea, cel care conducea institutul.
Deşi pe cei trei conducători ai IICCMER îi leagă o pasiune politică comună - admiraţie maximă pentru Traian Băsescu -, teoretic, ei provin din zone diferite: Tismăneau din SUA, Stanomir din mediul universitar, Neamţu din mediul teologic şi publicistic. Toţi trei proclamă, la nivel declarativ, ca drept principii, valorile morale, deontologia şi sunt adepţii curentului "politically correct". În realitate, lucrurile stau cu totul altfel şi nici vorbă de respectarea principiilor de care fac atâta caz.
Patapievici centrează, Stanomir pasează, Neamţu marchează
Despre ce este vorba concret? Institutul Cultural Român condus de Horia-Roman Patapievici, secundat de Mircea Mihăieş, şi ei admiratori fanatici ai lui Traian Băsescu, acordă începând cu anul 2009 trei burse la Woodrow Wilson International Center for Scholars, Washington DC, în valoare de 16.836 dolari de persoană. Ei bine, cine credeţi că s-a aflat printre primii trei câştigători ai acestei burse, în 2008, cu plecare în 2009: nimeni altul decât Mihail Neamţu.
Să vedem cine au fost "juraţii" care au decis cine pleacă la Washington? Dincolo de Ocean îl întâlnim în echipa de evaluare a "concursului pentru burse" pe Vladimir Tismăneanu. Dincoace, la Bucureşti, printre cei care au decis cine sunt cei capabili să primească o bursă s-a aflat Ioan Stanomir. Şi uite aşa se închide cercul. Trei mari fani ai lui