Aproximativ orice partid se distribuie intre o suma de idealuri si o cantitate de intreprinderi pragmatice menite sa-i faciliteze calea catre telul firesc al oricarui partid, accederea la putere.
Idealurile se concretizeaza in enunturile doctrinare si in afirmarea permanenta sau ocazionala a bunelor intentii, in raport cu toata societatea si indeosebi cu segmentul pe care afirma ca-l reprezinta.
Iar demersul pragmatic inseamna aparat de partid, pozitii publice si private asumate si mai ales cat mai multa influenta si bani, adica putere economica, fara de care acel partid ramane doar o simpla poezie, materializata sau nu printr-o fugara aparitie meteorica in arena publica.
Unele partide se plaseaza mai ales pe dimensiunea ideala, altele pe cea pragmatica. Din prima categorie au facut parte partide precum PAC, PNTCD, iar din a doua partide precum PSD, PC, care nu au dat prea multi bani pe doctrine, in beneficiul unei abordari strict lucrative. Partide precum PNL sau PD-L au oscilat intre cele doua tendinte, in functie de imprejurari si de liderii in exercitiu.
Daca PNL a facut optiunea prin alianta cu PC si PSD, acum este randul PD-L sa opteze. Este simptomatica, in acest sens, disputa care se manifesta si care este copios tratata in mass-media dintre asa-zisii "reformatori" si mai vechea garda. Prima se nominalizeaza prin persoane precum Monica Macovei, Cristian Preda, Sever Voinescu, iar a doua mai ales prin celebra "tripleta" BVB, adica Blaga, Videanu, Berceanu, carora li s-a adaugat mai nou si "manzul" de origine liberala, Cristi Boureanu.
Disputa a atins niveluri destul de vehemente, vorbindu-se de rupturi, de razboaie interne, de ipoteze de prabusire abrupta a increderii in partid, de conflicte cu presedintele Traian Basescu pe aceasta tema.
Ce-i drept, chestiunea nu este deloc lipsita de rel