Teatrul "Anton Pann" din Râmnicu-Vâlcea are de ceva vreme sediu propriu. Este o mare performanţă în România de astăzi să construieşti un teatru; nu pentru că ar fi foarte greu, dar pentru că, în general, nu există voinţă, evident, politică. Căci nu lumea culturală, cea care simte şi ştie cel mai bine ce înseamnă valoare spirituală pentru o ţară, ia decizii în a edifica temelii pentru susţinerea unui nivel înalt de dezvoltare a societăţii, ci clasa politică. Pare că autorităţile de la Vâlcea s-au lăsat convinse de cei care au administrat un teatru fără sediu şi să-i construiască o casă, aici montând Silviu Purcărete, Dan Micu, Alexandru Dabija şi alţi creatori cu renume.
Directorul Teatrului "Anton Pann", Adrian Roman, regizorul şi omul de o modestie incredibilă, a dus mai departe "visul" regretatului Gheorghe (Goange) Marinescu, cel numit de Silviu Purcărete "mama" acestui teatru şi care în anii '90, când conducea trupa de aici, "a bătut toate coclaurile în căutarea unei case pentru teatru". În sfârşit, în 2005, s-a deschis şantierul pe spaţiul Cinematografului Modern şi exact peste patru ani (în stagiunea trecută) "Anton Pann" a intrat în prima sa casă, una foarte modernă, proiectată de arhitectul Cristinel Vlad-Arhinet. A rămas uluit când a intrat în clădire Radu Beligan, declarând: "Nu cred că există un teatru în lume, la o populaţie de 120.000 de locuitori, nou, elegant şi dotat după ultimele cerinţe ale tehnicii moderne ca acesta. Am să scriu şi la Institutul Internaţional de Teatru să semnalez acest caz absolut unic".
Am ţinut să inserez aici acest citat ca locuitorii oraşului să înţeleagă mai bine că această clădire modernă, cu două săli de teatru, cu o sală de repetiţii, cu o minunată terasă, care poate fi folosită ca spaţiu neconvenţional pentru spectacole, le aparţine şi îi aşteaptă; că nu este nici "bancă" şi nici "
