In Romania, comiterea de infractiuni grave precum coruptia, spalarea de bani sau crima organizata raman, pana una alta, o afacere profitabila. De pilda, in cazuri de mare coruptie, judecatorii condamna la inchisoare cu suspendare sau la cativa ani cu executare, insa nu se ating de averile obtinute ilicit. Primarul de la Baia Mare a iesit dupa zece luni, un fost deputat PSD a luat doi ani cu suspendare, iar fostul primar de la Valcea mai sta putin si e liber. Furtul e rentabil: au fost condamnati, au cheltuit ceva cu avocatii, dar au pastrat restul. Ceva, totusi, se intampla si merita toata atentia.
Daca politica penala a statului nu descurajeaza pana la capat acumularea de averi ilegale prin confiscarea lor, la un calcul cinic rezulta ca merita sa risti. Statul n-are obiceiul sa ia urma banilor. Constitutia il impiedica sa actioneze in cauze civile, iar cand ajunge totusi la confiscare, in cauze penale, nu merge niciodata pana la capat.
In cazul vamesilor, de pilda, insusi procurorul general, Laura Codruta Kovesi, a explicat, pe data de 13 februarie, pentru ziarul Gandul, ca procurorii intampina dificultati cand e vorba de confiscare, din cauza ca infractorii isi trec proprietatiile pe numele rudelor: ” Trebuie să demonstrăm că banii cu care au fost achiziţionate aceste bunuri provin din săvârşirea unor infracţiuni. Suntem obligaţi să demonstrăm acest lucru pentru că există prezumţia de obţinere licită a averii, prevăzută de Constituţie. În Anglia, spre exemplu, este exact invers, sarcina probei revine celui care este cercetat, el trebuie să dovedească că a avut bani cinstiţi pentru a achiziţiona un bun”.
Constitutia Romaniei prevede, la articolul 44, alineatul 8, ca ”Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma” iar la alineatul 9: ”Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contrav
