Precum tinerii din Babilon au invins dogoarea cuptorului prin lucrarea lui Dumnezeu, la fel cei 40 de mucenici au invins frigul si gheata lacului de langa Sevastia. In acea noapte de 8/9 martie a anului 320, 40 de crestini au biruit moartea, primind in chip nevazut - dar si in chip vazut - cununile muceniciei.

Multe minuni a savarsit Dumnezeu odata cu moartea muceniceasca a alesilor Lui, pentru imbarbatarea martirilor dar mai ales pentru ca necredinciosii sa vada aievea atotputernicia Sa. Dar minunea cea mai mare este aceasta: ca pentru Dumnezeul nevazut, Care S-a salasluit in inimile lor, 40 de crestini au ales mai degraba sa moara intr-un lac inghetat decat sa accepte "un mic compromis" care i-ar fi despartit insa de dragostea lui Hristos.

Astfel se face ca unul din cei 40, Sfantul Candid, i-a raspuns tortionarului care il ameninta cu deposedarea onorurilor militare: "Nu doar onorurile militare, ci chiar si trupurile noastre poti sa ni le iei, caci nicio onoare nu este mai inalta decat aceea de a fi ai lui Hristos Iisus, Dumnezeul nostru".

Nu doar temnita, chinurile si gerul inimaginabil au fost suportate de sfintii mucenici. Ei au rezistat mai ales ispitei. Unul dintre ei nu a rezistat si a iesit din lac, dar locul sau a fost luat de un alt soldat crestin, dintre paznici. Iata ca acesta din urma, desi nu era amenintat in niciun fel, a inteles ca imparatia cerurilor era aproape de el; vazand cununile care se coborau asupra capetelor celor 39 sfinti, si-a lepadat hainele si a intrat in apa inghetata.

Sfintii nu si-au dat duhul pana dimineata, cand tortionarii au venit sa vada "rezultatele" rautatii lor. In locul mortii, ei au vazut viata, caci niciunul din cei 40 nu a murit peste noapte, tinuti fiind in viata de puterea Duhului Sfant. Dar fiindca rautatea orbeste, tortionarii nu au putut intelege nimic, ajung