Cat de frumoasa e tara noastra privita de sus. Nu tu mizerie, nu iti rupi masina si gatul in gropi, nu faci 20 de ore de la Constanta la Arad, nu tu maidanezi, nimic. Vorba lui Traian Basescu - imagini extraordinare. Cine n-are elicopter sa isi cumpere. Sau sa moara incercand sa se ridice din saracie.
De sus e alta viata. Doar verdeata, munti cu paduri bogate (ce a mai ramas din ele), ape curate (a se retine ca de sus orice pare curat), pasuni si viloaie cat dealurile.
Numai drumurile nu prea se vad din elicopter, dar natura virgina face toti banii. Daca ai sansa sa stai mai mult in aer, poti sa uiti si ca tara e populata. Si asa ajungi sa crezi ca esti eliberatorul si singurul pamantean care conteaza din intreg spatiul mioritic.
Restul este o multime pacatoasa, niste "populatori" care pangaresc tinuturile minunate ale patriei, calca Guvernul in picioare si nu reusesc sa se ridice la nivelul asteptarilor elitelor care ii conduc.
Cum o fi oare sa incerci astfel de cinisme cu un popor care isi pierde in fiecare an zeci si sute de mii de vieti pe drumurile ucigase, prin spitalele darapanate si fara medici, prin satele fara curent, caldura si apa potabila si unde doar jumatate din populatie are un veceu in casa? Cand saracia majoritatii populatiei creste, in timp ce averile unui foarte restrans grup se maresc tot mai mult, atunci o ridicare in Ceruri si o privire detasata a lumii iti poate elibera constiinta complet.
E drept, de sus ies in evidenta vilele lui Berceanu, Videanu, Bercea Mondialu, hotelurile si casele lui Stolojan, apartamentele si casele familiei Basescu, din Bucuresti sau Constanta, iar tara se schimba la fata - devine o alta Romanie. Este Romania lor, nu a noastra.
Avantajele privitului unei tari de sus sunt multiple. Dincolo de fenomenul disparitiei mizeriei cotidiene, se atenueaza
