Jason Polan, un ilustrator profesionist in vasta de 28 de ani, si-a propus sa le faca portretul tuturor locuitorilor New York-ului.
Tanarul aparent banal, pe care nici macar nu-l remarci intr-un oras in care viata se desfasoara intr-o viteza ametitoare, se amesteca prin multime avand mereu cu sine caietul de crochiuri si creioanele, necesare pentru a-si duce la indeplinire ambitiosul proiect. Informatii aflam chiar de pe blogul sau denumit Every Person In New York.
In Grand Central Station, in restaurante, sali de spectacol, in tribunele arenelor sportive, in parcuri sau pe strada, Jason deseneaza rapid chipurile oamenilor.
Cersetori sau oameni de afaceri, vedete sau gospodine, copii sau batrani, tanarul reuseste sa redea, prin schitele sale simple, autenticitatea modelelor sale.
Artistul nu s-a tranformat intr-un paparazzo, nu iese la vanatoare de noi chipuri, ci deseneaza firesc, natural, crochiu dupa crochiu, intregind puzzle-ul ce spera sa contina in final toate figurile new-yorkezilor.
Portretele sunt postate apoi pe blogul sau, oamenii putand avea surpriza sa se recunoasca, intrebandu-se apoi uimiti cum de nu l-au zarit pe artist atunci cand i-a portretizat. Asta pentru ca Jason Polan nu cere niciodata acceptul modelelor sale de a le desena. Prefera sa ramana in umbra. Nu vrea ca artificialitatea sa se insinueze in operele sale.
Singura concesie pe care o face locuitorilor orasului este aceea ca ei ii pot adresa invitatii pe blog. Pot sa-si faca o descriere sumara, pot preciza ziua si ora cand se vor afla intr-un anume loc din New York si apoi sa spere.
Exista mari sanse ca artistul sa vina la intalnire. Dar aproape sigur nu il vor observa, pentru ca va veni mai devreme, se va aseza intr-un loc strategic si le va imortaliza chipul inainte ca ei sa isi dea seama. Ulterior se vor