Smirna este rasina unui arbore mic, cu ramuri ceruite si spini mari, care creste pe taramurile desertice ale Marii Rosii si despre care cei mai multi oameni stiu ca se foloseste in ritualurile religioase.
Smirna, care se prezinta in bobite de culoare galben inchis, ca si tamaia, inzestrata cu o mireasma deosebita si puteri vindecatoare de exceptie, a fost unul dintre darurile aduse Pruncului Iisus la nastere de catre cei Trei Magi de la Rasarit, alaturi de aur si tamaie.
Chiar Evanghelistul Matei spune acest lucru in Noul Testament: "Si, intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si visteriile, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna". (Matei 2, 11)
Cuvantul "smirna" isi are originea intr-un cuvant ebraic vechi, care inseamna "a fi amar", smirna fiind intr-adevar o substanta amara cum sunt, de altfel, mai toate rasinoasele.
Ca tratament naturist, smirna se foloseste sub forma de infuzie, tinctura ori fumigatii. Dar, atentie foarte mare. Daca va decideti sa folositi smirna intern, cumparati-o de la farmacie sau de la magazinele de produse naturiste si urmariti ca pe ambalaj sa scrie ca poate fi administrata si pe cale orala.
Tinctura de smirna se face punand la dizolvat zece grame de smirna intr-o suta de grame alcool de 90 de grade. Inchideti vasul (sticla sau borcan) ermetic si, dupa sapte zile, filtrati lichidul daca este necesar si pastrati-l la rece, in sticlute de culoare inchisa.
Impotriva gripei, guturaiului si bronsitei se ia cate o lingurita de tinctura, dizolvata intr-o jumatate de pahar de apa, de trei-patru ori pe zi. Acest preparat, puternic aromat si amar, are puterea de a combate si calma durerile si starile de rau provocate de gripa.
In stari de oboseala intelectuala si astenie, se iau cate 20-3
