Femeile de succes din Constanţa s-au evaporat de 8 Martie sau, mai bine zis, au preferat să îşi petreacă seara „pitindu-le" recuzita feciorilor lui Păsat.
Striperii de serviciu, cu muşchii bine mozoliţi cu ulei, încinşi şi veşnic la datorie pentru a le satisface (măcar vizual) pe doamnele nemulţumite de tot anul... au fost, şi în 2011, preferaţii zilei de 8 Martie. Sălbăticia femeilor „de ziua lor" m-a frapat încă de mic copil... Am trăit mereu cu ideea (mai mult indusă) că aşa zisele doamne care se îmbată, se dezumanizează, îşi pierd orice notă de feminism şi dansează braşoveanca „două câte două" sunt femei tributare totalitarismului comunist, fără carte şi fără educaţie. Prea bine că nu-i aşa! Fie că vorbim de stimate dame din politică, fie că facem referire la femei de afaceri, profesoare, artiste sau jurnaliste... toate şi-au programat, din timp, ieşirea de 8 Martie, „ca între fete". De parcă zilele au intrat în sac, iar restaurantele se vor închide, în totalitate, pentru o lungă perioadă de timp, de parcă discotecile ar fi deschise doar o singură zi pe an... de parcă toţi bărbaţii din Univers ar fi dispărut lăsând în urma lor câţiva zei atletici reuniţi sub numele de „Flamingo Boys"... Discutând cu o serie de doamne respectabile din Constanţa, am înţeles că termenul de „femeie de succes" este uşor exagerat pentru bazinul feminin pe care-l putem exploata. Asta, din moment ce pentru „ele" Sărbătoarea Internaţională a Femeii este minimalizată la pomeni electorale, înseamnă mese îmbelşugate în cancelarie pentru doamnele învăţătoare, mai multe sticle de vin roşu pentru categoriile profesionale mai „cosmopolite"... toate presărate cu chiloţeii tanga aruncaţi de un păpuşel care merge la sală şi ar putea fi de vârsta fiilor lor.
Peisajul autohton constănţean ne înfăţişează, încă o dată, evidenţa ultimelor inegalităţi. Diferenţa semnificativă de mentali