Facem deseori comparatii intre Romania si tarile din vestul Europei in ce priveste salariile si timpul de lucru, concluzia invariabila fiind aceea ca noi muncim mai mult, dar castigam mai putin deca ei. Cat de corecta este insa aceasta comparatie in conditiile in care economia romaneasca se afla cu 50-60 de ani in urma tarilor dezvoltate?
In acest sens m-am gandit ca ar fi utila o analiza atat a evolutiei pe termen lung a numarului de ore lucrate anual de un angajat in tarile dezvoltate, cat si a valorii productiei pe ora de munca, pentru a vedea astfel unde se aflau economiile vestice cu 50-60 de ani in urma si ce progrese au facut in toata aceasta perioada de timp, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.
Evolutia numarul de ore lucrate anual: 1955-2009
In 1955, in tarile dezvoltate, norma de lucru in industria prelucratoare se situa in jurul valorii de 2050-2150 ore pe an, Japonia conducand clasamentul cu peste 2.300 de ore anual, detalii in grafic. Daca luam in considerare 46 de saptamani de munca efectiva pe an (excludem concediul si sarbatorile) rezulta ca in vremea respectiva norma de lucru era de aproximativ 45 de ore pe saptamana.
In perioada 1955-2009 norma de lucru a scazut semnificativ in tarile vestice si mai putin semnificativ in SUA si Canada, insa aceasta scadere se datoreaza si ponderii tot mai mari a personalului cu contract de munca part-time. Spre exemplu, potrivit Eurostat, in Germania, un muncitor angajat full-time lucreaza efectiv 39 de ore pe saptamana, iar unul part-time doar 18 ore, media fiind de 36-37 de ore.
In Romania, in industrie se lucreaza in medie 41 de ore pe saptamana, ceea ce inseamna in jurul a 1.900 de ore pe an, insa media este trasa in sus de faptul ca ponderea angajatilor part-time este extrem de mica.
Valoarea productiei pe ora
Daca discutam despre valoar
