România întâlneşte mâine, la Tbilisi, Georgia, într-un meci detotul sau nimic pentru cucerirea trofeului Cupei Europene aNaţiunilor la rugby. O partidă în care unul dintre atuurile"stejarilor" îl reprezintă fundaşul Iulian Dumitraş.

Trecutul şi prezentul îşi dau mâna în naţionala de rugby aRomâniei. O întâlnire a generaţiilor cu aceleaşi ţeluri, în momentediferite, prinse sub acelaşi nume: Dumitraş. Tatăl, Haralambie, afăcut parte dintr-o generaţie de excepţie care învingea Franţa,Ţara Galilor şi Scoţia şi a participat la două ediţii ale CupeiMondiale, în 1987 şi 1991. Fiul, Iulian, face parte din istoriarecentă a "stejarilor". De câţiva ani, este titular pe postul defundaş al echipei României, alături de care a participat la CupaMondială din 2007, fiind aproape de a-şi trece în palmares o a douaparticipare la prestigioasa competiţie.

Într-o dimineaţă răcoroasă de martie, puţinii trecători strecoarăpriviri curioase spre cei doi bărbaţi care stau de vorbă,liniştiţi, pe micuţa alee de lângă Stadionul "Arcul de Triumf".Tonul discuţiei este monoton, însă dincolo de el se ghiceşte ofamiliaritate complice, întregită de o asemănare atât de mare, deparcă timpul a pus faţă în faţă două imagini ale aceluiaşipersonaj. "Va fi greu cu Georgia, trebuie să fiţi atenţi,disciplinaţi şi să jucaţi repede balonul. Cred că putem spera la ovictorie", explică apăsat Hari Dumitraş. Iulian zâmbeşte, îşi batetatăl pe umăr şi îl linişteşte: "Mergem acolo să câştigăm, astane-am propus la începerea CEN. Va fi greu, dar vom lupta până lacapăt".

"Suntmândru de el"

Iulian Dumitraş (28 de ani) pare copia perfectă a tatălui său.Acelaşi gabarit (1,90 m şi 104 kg), aceeaşi sinceritate înrăspunsuri şi o modestie în spatele căreia se ghiceşte încă dinprimele cuvinte onoarea de a îmbrăca, asemenea seniorului, tricoulbrodat cu frunza de stejar. "Deşi am trăit în F