Examinarea depistează eventuale deficienţe care pot afecta dezvoltarea normală a copilului. Vederea se dezvoltă complet în jurul vârstei de 8 ani. Cu cât afecţiunile sunt tratate mai devreme, cu atât şansele de recuperare sunt mai mari.
Copilul mic nu realizează că nu vede bine. Pentru el, lumea este aşa cum o percepe. Eventual, priveşte cu capul înclinat sau se împiedică de obiecte. De aceea, părinţii nu trebuie să considere că, dacă nu sunt traşi de mânecă, totul este în regulă cu micuţul lor. Afecţiunile oculare ignorate pot duce la pierderea vederii sau la o dezvoltare neuropsihică deficitară, neconcordantă cu vârsta.
„Gândiţi-vă cum percepe lumea un copil cu o miopie de -5 dioptrii, care vede doar 10%, şi ce schimbare majoră va sesiza în momentul în care poartă ochelari!", subliniază Andreea Ciubotaru, medic primar oftalmolog cu supraspecializare în oftalmopediatrică şi strabism, de la Clinica Oftalmologică „Infosan" din Bucureşti.
Potrivit medicului, primul control oftalmologic de rutină ar trebui făcut până la vârsta de 2 ani. Dacă mama observă însă că micuţul nu urmăreşte obiectele cu ambii ochi sau prezintă strabism (adică devierea privirii, indiferent dacă un ochi sau ambii „fug" spre nas, spre ureche, în sus sau în jos), acest control se impune chiar mai devreme.
Prematurii, examinaţi la naştere
Dacă cel mic se naşte prematur sau dacă are antecedente în familie de boli oculare precum cataracta congenitală, glaucomul congenital sau retinoblastomul (cea mai frecventă tumoare malignă a copilului), este nevoie de o examinare oftalmologică în maternitate şi de repetarea acesteia la vârsta de un an, dacă totul este normal.
„Nediagnosticate şi netratate la timp, prin intervenţie chirurgicală sau prin laser, aceste boli duc la orbire şi, în cazul retinoblastomului, chiar la ameninţarea vieţii. Recuperarea funcţiei vizuale e
