"Un Paganini al apusurilor de soare. Tu nu pictezi, ci cinti la o vioara in mijlocul naturii, potopit din crestet pina-n talpi de pasari, de flori si frunze care cad..." Scriind despre pictorii ce-si duc veacul in ciudatul imobil situat pe Armeana sau despre cei "incarcerati" chiar in buricul tirgului, in bastionul de pe strada Lausneanu, am asemanat atelierele lor cu chiliile unor calugari naraviti in singuratate, care adesea comunica intre ei prin intermediul alfabetului Morse, bitind cu cutitele murdare de vopsele in caloriferele ruginite, pentru a-si serba deopotriva succesul, dar si disperarea de cauza provocata de tot felul de nelinisti ce tin intrinsec de actul creatiei, cit si de modul profund de traire a existentei, prin metoda exacerbarii eului profund si cautarea substantei inefabile din care a fost plamadit sufletului omului de catre bunul Creator.... Imobilul de pe Armeana l-am comparat cu Turnul Babel pictat cindva de Pieter Bruegel cel Batrin, care apare azi pe emblema steagului Uniunii Europene, turn strabatut de un labirint de galerii, unele intunecate, altele luminate de undeva de jos sau de sus de flacarile unui paradis sau ale unui infern, mai mult sau mai putin perceptibile simturilor obisnuite, pe cind pe cel de pe strada Lapusneanu, nu stiu de ce, am fost tentat sa-l compar mereu cu un templu populat de pelerini aflati in drum spre un iluzoriu Ierusalim, ce ni se va arata cindva in ceruri... Fiecare "chilie" isi are personalitatea sa distincta, o anume atmosfera, un anume chip. Intr-un fel, atelierul poate fi perceput ca un autoportret al artistului la (perpetua) tinerete a puritatii si impuritatii sale artistice... Inauntrul sau, ca Mocanorfozele lui Traian Mocanu, poti descoperi orice: "o umbra care se intinde la infinit, harbuji, struguri, si foarte mult hazard", hazard a carui menire e sa transforme realitatea in vis si visul in realitate e