Din insectarul tinerilor politicieni aruncat pe piaţă de Băsescu Traian iese în evidenţă, prin importanţa funcţiei, Robertina Anastase. Cum a ajuns ceea ce este, mai mult se bănuieşte decât se ştie. Şi-a blurat prezenţa pe podiumuri pe când câştiga diadema de lămâiţă împinsă de un escroc, supranumit "regele conservelor". Era în trupa lui de imagine şi cred că experienţa i-a fost mai importantă decât diplomele universitare. A dovedit că şcoala se uită, dar lecţiile şmenarului, nu. Ajutată şi de tăticul, care a ştiut pe ce conducte curge cel mai bun ţiţei neaccizat din România, s-a cocoţat în politică rapid, afirmându-şi principiile triadei chinezeşti: nu văd, nu aud, nu spun! Aşa a fost în momentul antologic de la Ploieşti, când candidatul Băsescu l-a pocnit mai puţin părinteşte pe copilul apropiat cu prea mare viteză de dosul labei marinăreşti. Robertina era la câţiva metri de scatoalcă, dar... a uitat. Amnezia a urcat-o în funcţia halucinantă pentru ea, de preşedintă a Camerei Deputaţilor. Mai sus nu se poate, distanţa dintre capacitatea ei şi calităţile reale a născut un hău cât Groapa Marianelor în care, din păcate, cade democraţia parlamentară.
Urmărind-o pe Robertina în scenele ei de succes, ştiu când pregăteşte un şmen: îşi "pune" o voce catifelată, cu timbru jos, care să-i ascundă ţinta. Cu privirea apoasă, clipind rar, îşi duce metodic la sfârşit sarcina de partid. Logica, bunul-simţ, respectul faţă de regulile parlamentare sunt înecate în vorbele ei alunecoase, rostogolite mecanic. Nu fac un inventar al gogoriţelor pe care le-a debitat, nici al numărătorilor ei cu iz penal de care o scapă instituţiile abilitate ale statului strâmb. Am rămas însă cu gura căscată, ca prostu’ satului, la ultima "strălucită" idee a domnişoarei întârziate: securizarea sălii Parlamentului faţă de vizitatori. Robertina a decis ca la asumarea (iresponsabilă) a răsp
