parintele CalistratPorunca iubirii fata de Dumnezeu si fata de aproapele este singurul antidot al urii, ura care, din pacate, în vremea noastra, pare ca vrea sa cuprinda totul cu o viclenie uluitoare. Exista o forma a urii justificata înaintea lui Dumnezeu, si anume ura fata de pacat. De aceea, Sfântul Prooroc David, Regele Israelului, spune: "Oare nu pe cei ce Te urasc pe Tine, Doamne, i-am urât? Cu ura desavârsita i-am urât pe ei!" (Psalmul 138,21-22).

Vremea Sfântului si Marelui Post este tocmai ragazul special pe care Dumnezeu ni-l pune la îndemâna, în curgerea timpului, pentru a reusi - prin lucrare duhovniceasca împlinita cu stradanie si nevointa, cu multa luare aminte pentru dobândirea virtutilor (în special a smereniei) - anume desertarea sufletului de toata otrava ucigatoare de suflet a urii. Nu cred ca exista om pe fata pamântului care sa nu se întrebe în cugetul sau de unde izvoraste, totusi, ura aceasta care inunda lumea întreaga? La aceasta nedumerire comuna tuturor oamenilor, Sfânta Scriptura spune limpede ca diavolul este izvoditorul a toata ura, întocmai precum Dumnezeu este izvorul iubirii sfinte si desavârsite. Aceasta nu înseamna altceva decât ca pe cât de necuprinsa cu mintea a fost dragostea cu care Hristos a suferit patima, rastignirea si moartea pe Cruce pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mântuire, pe atât de imposibil de înteles este ura cu care diavolul cauta sa distruga lumea aceasta: "diavolul umbla racnind ca un leu cautând pe cine sa înghita" (I Petru 5.8). Lucrul acesta ne facem sa pricepem tocmai viclenia de necrezut cu care diavolul s-a straduit sa transmita asa-zicând "prin gena", de la o generatie la alta, ura împinsa la extrem prin rastignirea Fiului Lui Dumnezeu, ca urmare a strigatelor poporului: "Rastigneste-L, rastigneste-L!" (Luca 23.21), "Sângele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri!" (Matei 27.