Termenul "Revolutie Twitter" s-a nascut in vara lui 2009 pentru a descrie revolta din Iran, popularizata pe site-urile de socializare. De atunci, sintagma a fost aplicata la toate tipurile de folosire a retelelor de socializare in timpul protestelor, fara discriminare, si cu efecte nefericite.
Revoltele din Tunisia, Egipt si Libia, daca e sa ne referim la cele mai recente, au utilizat Twitter si Facebook, insa acestea au fost mai degraba unelte, nu catalizatori ai revolutiilor, scrie pentru Al Jazeera Jillian C. York, autoare, blogger si activist din Boston, care lucreaza la Centrul Berkman pentru Internet si Societate al Harvard.
Cu toate acestea, retelele de socializare au fost indelung laudate, desi nimeni nu a mentionat potentialele pericole ale utilizarii acestor unelte. In ultimele saptamani, moderatorul unei pagini de Facebook a fost arestat pentru ca indemna la proteste in Azerbaijan, iar conturile de Gmail si Facebook ale disidentilor din Tunisia au fost victimele unor atacuri de phishing ale autoritatilor, in plina revolta populara.
In Maroc, unde se incearca provocarea unor revolte similare cu cele care matura lumea araba, conturile de Facebook ale protestatarilor au fost atacate de hackeri, probabil aflati in slujba guvernului.
Desi unele riscuri ale utilizarii retelelor de socializare sunt inerente, altele sunt mai putin constientizate. Spre exemplu, imaginati-va pentru o clipa ca protestatarii din Egipt nu ar fi avut succes - multitudinea de fotografii, inregistrari video si tweeturi postate de egipteni, multe continand informatii care ar fi permis identificarea cu usurinta a persoanelor respective, ar ramane in memoria vituala, la dispozitia serviciilor secrete, care le-ar fi studiat in detaliu, pentru a-i pedepsi pe manifestanti.
Chiar si cei care raman anonimi in mediul online risca sa fie u
