Sughitul, zgomotul laringian redat prin grupul de sunete "hac!", consta intr-o inspiratie brusca, terminata subit de parca ar fi fost anume oprita de ceva sau cineva.

Sughitul este o actiune involuntara si reflexa, dar si extrem de neplacuta si jenanta, mai ales cand se intampla intr-o sedinta, la o masa cu persoane mai putin cunoscute sau in timpul unei expuneri.

De regula, sughitul apare dupa o masa copioasa ori un lichid baut prea lacom, dupa ingestia unor alimente iritante pentru stomac, cum ar fi piperul, boiaua sau ardeiul iute, bauturi alcoolice concentrate.

Medicina populara, insa, are remedii si impotriva sughitului, lucrul acesta fiind recunoscut si de oamenii de stiinta care au remarcat ca, in majoritatea cazurilor, sfaturile populare ajuta la calmarea muschiului diafragmei, principalul vinovat de producerea sughitului, dar nu au explicat insa de ce.

Astfel, persoana in cauza este sfatuita sa-si tina respiratia cat de mult poate sau sa bea rar, noua inghitituri de apa, fara sa respire in acest interval. Mai intotdeauna da rezultate imediate.

Un alt mijloc de tratare este de a-l speria pe cel care sughite ori spunandu-i ceva care sa-l socheze, ori printr-un zgomot la care nu se asteapta sau printr-un tipat disperat al altei personae din casa care intra in joc.

Un rezultat bun il da stropitul cu apa al celui in cauza. Apa trebuie sa fie foarte rece si cel care sughite sa fie luat prin surprindere. Cel mai bine sa fie stropit pe gat, pe la spate, sa nu vada si nici sa nu stie ce i se pregateste.

Unele persoane recomanda zahar, dar uneori zaharul poate fi periculos. O coaja de paine, putin inmuiata in gura, si inghitita mai mult pe nemestecate, da, de asemenea, rezultat imediat.

Sughitul trecator, cel care tine cateva minute si, pe cat de brusc s-a declansat,