Yakuza, sindicatul crimei organizate din Japonia, extins acum in intreaga lume, isi are originile in timpul Shogunatului Tokugawa (1603), o perioada cunoscuta in istoria nipona ca Perioada Edo.
Initial a fost formata de clasele sociale cele mai joase, hoti si oameni care se indeletniceau cu jocuri de noroc si camatarie, ambele ilegale in Japonia. Asa s-au format doua grupari: Takiya, care se ocupa de vanzarea lucrurilor furate si de traficul de servanti din Coreea, si Bakuto, care detinea monopolul jocurilor de noroc.
Dupa un timp, Takiya a acumulat atata putere economica, incat nu a mai putut fi ignorata de shogunii guvernanti. Acestia aveau nevoie de bani, pentru a-si mentine armatele, drept pentru care au apelat la Yakuza, pentru imprumuturi, formand o alianta detestata de nobili.
Ca recompensa, Yakuza a fost recunoscuta legal, primind statutul de "oyabun" (servant, functionar public) in anul 1690.
Gruparea Bakuto, in schimb, nu s-a bucurat niciodata de niciun fel de recunoastere, desi facea parte din fratia Yakuza. Membrii acestei grupari proveneau toti din "meseriile mortii", cum ar fi cei ce lucrau in abatoare, in fabrici de clei de oase sau lucrau in sectorul pompelor funebre si in cimitire. Acestia erau priviti cu dispret in societatea nipona.
Pentru secole, Yakuza a fost angrenata in festivalurile Shinto, unde vindeau articole religioase, mancare si bauturi, la preturi extrem de ridicate, sub pretextul ca erau "pentru manastire si preoti".
Takyia se ocupa de afacer, iar Bakuto se ocupa de paza si securitate. Acest aranjament a durat pana in anul 1868, cand a inceput Restaurarea Meji, iar casta shogunilor a fost abolita si puterea s-a centralizat in mainile imparatului.
Acea data a marcat nasterea unei grupari de crima organizata moderna, cu acelasi nume, dar cu multe schimbar
