Acesta era la un moment dat comandamentul pe care-l formula Dinu Patriciu, la ora respectiva presedinte al fostului PNL-AT. Altfel spus, sarcina partidului (partidelor) de opozitie este in primul rand de a se baga in seama pentru ca nu cumva electoratul sa-i uite.
Nu conteaza in acest caz prea mult motivele reale ale motiunii, nu conteaza nici macar daca asumarea legii care produce respectiva motiune este buna sau rea, sau macar acceptabila. Conteaza doar punctul marcat, prezenta in prim-planul actualitatii, sentimentul ca Opozitia nu doarme, precum nu dormea nici dusmanul de clasa in obsesiile comunismului timpuriu. Ori asa cum suna celebra replica din vremea revolutiei din decembrie '89: "Mircea, fa-te ca lucrezi!"
Dezbaterea motiunii pe noul Cod al Muncii are toate sansele sa se inscrie si ea pe aceste coordonate ale inutilitatii, sa fie doar o noua actiune cu caracter propagandistic, bifata de o opozitie care nu reuseste deloc sa ne convinga de seriozitatea demersurilor ei si de faptul ca abordeaza cu rabdare si responsabilitate ipostaza ei de prezumtiva mostenitoare a guvernarii.
Pentru ca nu prea este limpede care sunt obiectiile la noul Cod, daca facem abstractie de sloganurile panicate de pe burtierele televiziunilor "de stiri", dupa care el reprezinta reteta somajului si revenirea sclavagismului in relatiile de munca. Sau ca el inseamna victoria definitiva a regulilor capitalismului salbatic si feroce. Parca auzim ecourile jelaniilor orchestrate dupa 1989 impotriva mosierilor si capitalistilor care vor sa revina si sa ne fure tarisoara pe care noi nu vrem nici macar s-o vindem cu nici un pret. (Ulterior am vandut-o, si inca ieftin!)
Pentru ca suntem convinsi ca trebuie niste mecanisme care sa ne determine sa muncim mai mult si mai bine decat am facut-o pana acum. Alternativa fiind sa ne cufundam definitiv in ma
