Foto: Dan Marinescu / Jurnalul Naţional „Nu există oameni mari şi oameni mici, ci numai oameni care se străduiesc să-şi facă datoria”, spunea Alexandru Vlahuţă. La 78 de ani, regizorul Gheorghe Naghi se străduieşte să-şi facă datoria.
A realizat peste 20 de filme de lung metraj şi peste 100 de scurt metraj, ştiinţifice şi documentare. Enumăram doar câteva titluri care sunt grăitoare: „Bădăranii”, „Două lozuri”, „D’ale Carnavalului”, „Telegrame”, „Dumbrava Minunată”, „Aventurile lui Babuşcă”, „De-aş fi Peter Pan”, „Elixirul Tinereţii”, „Doi bărbaţi pentru o moarte” etc. A obţinut 14 premii naţionale şi internaţionale.
Este o valoare de care foarte mulţi am uitat sau despre care nu ştim (mai) nimic. Dar asta nu înseamnă că Gheorghe Naghi nu există! Şi nu se lasă doborât de ignoranţa noastră. Face tot ce îi stă în putinţă ca să mai existe în artă, că doar în arta cinematografică îi este locul. Suntem total nedrepţi atunci când nu le apreciem meritele slujitorilor artei care, culmea!, mai sunt încă în viaţă. Ne trezim doar atunci când dispar din acestă lume pământească. M-au durut cuvintele lui Gheorghe Naghi pe care ni le-a împărtăşit anul trecut, de ziua lui. Citez: „Paradoxul zilelor noastre este că putem avea clădiri mari, dar suflete mai mici! Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă mai demnă!”.
Am putea să ne facem o viaţă mai demnă ocupându-ne de educaţia generaţiilor viitoare. Gheorghe Naghi m-a sunat până i-am răspuns şi a tot insistat pentru că avea de ce. Voia să-mi împărtăşească o faptă bună pe care o va duce la bun sfârşit în luna iulie. M-am bucurat că „este folosit” din nou pentru calităţile sale regizorale. Am găsit răgazul pentru a primi informaţiile preţioase. „Unde sunt matineele de la ora 10:00, unde sunt sălile destinate filmelor pentru copii?” – mă întreabă, desigur retoric, regizorul. Nu mai
