Se spune că ce începe rău se termină rău. Iar în cazul acesta, începutul nu arăta deloc promiţător. Georgia a fost întemeiată pe pământ american în 1733, printr-o cartă regală emisă de George al II-lea, de unde şi numele coloniei care trebuia să serveas-că drept loc de refugiu pentru aceia care nu îşi mai puteau plăti datoriile. Alături de aceştia, colonia urma să îi primească şi pe "sărăntocii de treabă" din Anglia. Planul de a-i scoate pe datornici din închisorile engleze era rodul minţii unui grup de filantropi, în frunte cu James Oglethorpe.
Aţi auzit adesea genul acela de obiecţie care, la noi, este adusă imediat împotriva oricărei idei raţionale de reformă: "La noi nu se poate... noi nu suntem nemţi! (sau americani etc.)". Noroc că întemeietorii României moderne nu au luat în serios această formulă a înţelepciunii rurale, altfel am fi rămas şi acum să mânăm oile pe frumoasele câmpii ale unei provincii otomane. Ei au crezut că putem şi trebuie să fim puţin şi nemţi. Aşa că au adus un rege german, arhitecţi francezi şi pietrari italieni, au adaptat o Constituţie belgiană şi au scris un Cod Civil inspirat de acela al cantonului Geneva. Iar societatea s-a schimbat. Dovadă că legile şi instituţiile bune îi schimbă pe oameni.
Problema este că după război am derapat mai întâi în direcţia indicată de Uniunea Sovietică. Iar după aceea, începând cu anii "60, ni s-a părut că trebuie să facem totul doar după capul nostru. În această privinţă, cel puţin, suntem consecvenţi...
Acum, dacă rezultatele vă plac, nu e nevoie să citiţi restul editorialului, pentru că suntem lămuriţi. Şi unii, şi alţii. Însă mie nu îmi plac.
Aşa încât mă întreb: ce-i de făcut? Iar răspunsul normal este: să adoptăm reguli şi valori care ne pot duce înainte. Care garantează o reformă reală. Iată de ce insist: problema modelelor este importantă. Trebuie să ştim unde vrem să aju
