E foarte greu sa stii ce a fost in mintea unui tanar care si-a pus capat zilelor asa, pe neasteptate, si fara vreun motiv evident, dupa cum poate se vor exprima unii din imediata lui apropiere. Nu poti sa stii ce ganduri l-au framantat, ce frustari l-au impins la asa un gest, ce neimpliniri sau esecuri a avut, dar toate acestea se pot intui.

Familia, rudele, colegii si prietenii traiesc un adevarat soc la aflarea vestii, toti sunt bulversati, ingroziti de o asa intamplare si toti ar vrea sa stie de ce a fost sa se intample pentru ca gestul tanarului li se pare o razbunare pentru ei cei care l-au iubit, cunoscut si l-au avut in mijlocul lor fara sa-l ajute si fara sa-l inteleaga.

Cauzele pentru care tinerii recurg la gesturi disperate pornesc din casa, de la parinti, uneori prea increzatori in copiii lor sau din contra, neincrezatori, si cel mai adesea preocupati sa castige bani, sa munceasca, sa alerge, fara timp liber si rabdarea necesara sa stea de vorba cu copilul, sa-i auda si sa-i inteleaga problemele cu care se confrunta si care-l chinuiesc.

Unii parinti consideca ca, daca fiul sau fiica lor au mancare, imbracaminte, o casa confortabila si bani de buzunar, sunt fericiti si nici nu ar trebui sa fie altfel. Cel mai mult dauneaza lipsa de comunicare pentru ca de acasa, de la parinti, copilul porneste in viata, in lumea mare, o lume dura si neiertatoare in care rezista doar cei foarte puternici ori cei bine pregatiti.

Tanarul trebuie sa stie de la parinti ce-l asteapta in viata si sa cunoasca problemele cu care urmeaza sa se confrunte si cum trebuie sa reactioneze in diferite situatii ca sa reziste si sa poata merge mai departe.

Cei mai multi tineri pornesc in lumea mare fara o cunostere temeinica a ceea ce inseamna viata si unii mai slabi, mai greu adaptabili ori foarte timizi si nesiguri pe ei clacheaza