Mă aşteptam de la oamenii aflaţi într-o anumită funcţie publică, într-o postură din care îi vede o ţară întreagă (şi nu numai), să dea dovadă de demnitate. Desigur, când vorbim despre astfel de oameni, trebuie adăugat faptul că vorbim despre „potentaţii" zilei, despre oameni pe care nu neapărat calităţile profesionale îi „recomandă" pentru posturile cheie pe care le ocupă. Dincolo însă de aceste aspecte, aşa cum precizam anterior, mă aşteptam la o minimă bună-creştere din partea unor astfel de personaje. Fireşte, m-am înşelat.

Căci ce demnitate, ce respect faţă de ceilalţi, dar şi faţă de sine să mai aştepţi de la un om politic care, în ciuda funcţiei de şef judeţean ce o ocupă, pare să fugă mâncând pământul când îl caută jandarmii să-l aducă la propriul proces? Ce respect de sine să aibă un astfel de personaj care, în ciuda vârstei şi a staturii, care în egală măsură nu-l „recomandă" pentru astfel de gesturi, preferă să se ascundă după roba avocatului său (metaforic vorbind, desigur) şi să invoce fel de fel de pretexte pentru a nu se prezenta la procesul în care este judecat pentru fapte de corupţie? Iar, mai mult decât atât, să se mai şi plângă prin diverse petiţii şi sesizări către conducerea instanţelor din care face parte magistratul care a „îndrăznit" să-l citeze cu mandat de aducere de faptul că este „tracasat" de numărul mare de mandate emise pe numele său. Păi, normal că numărul mandatelor este mare dacă suspectul din dosar nu catadicseşte să se prezinte nici măcar o dată în instanţă! Iar aceasta, în condiţiile în care de vizite mai mult sau mai puţin electorale pare să aibă tot timpul din lume. Şi, culmea, dincolo de sfidarea adusă instanţei prin atitudinea sa, tot personajul cu pricina este „tracasatul" din ecuaţie! Şi-şi reclamă completul la superiori! În contextul în care, potrivit unor surse avizate, judecătorul ar putea considera că politic