Astăzi, manipularea se face prin inflaţie de non-ştiri.

Jurnalele de ştiri cu imagini terifiante din Japonia sunt urmate de noi dezvăluiri în cazul Iri-Moni, caz care cunoaşte evoluţii spectaculoase. Oana şi Pepe fac şi ei tot ceea ce este omeneşte posibil să ţină pasul cu echipa rivală. Dar lupta e inegală. Iri şi Moni dispun şi de micuţa Irina ca subiect de partaj, carevasăzică Moni se sinucide dacă nu câştigă fetiţa. Aici, Oana nu are de ce să se sinucidă, din moment ce principalul ei motiv de scandal fusese un cimitir care nici măcar nu era al lui Pepe, ci al propriei mame.

Între timp, în minutele rămase libere, preşedintele evoluează şi el la televiziunea publică, unde spune naţiunii cine e bun şi cine e rău, cum ar fi să conducă Ponta din scaunul de copilot şi cine ar trebui să fie preşedinte la PDL, adică tot Emil Boc. Poporului i s-a mai explicat şi de ce un politician de pe la Buzău, Cezar Preda, nu este calificat cu niciun chip să aspire la funcţia de secretar general al PDL. Întreaga naţiune a putut să meargă liniştită la culcare. Muncitori, ţărani, intelectuali, clerici şi mireni, toţi se perpeleau sfâşiaţi de griji: dacă a furat Blaga startul în cursa pentru preşedinţia PDL? Oare ar fi bun Cezar Preda ca secretar general? Păcat că emisiunea nu a durat mai mult, că am fi aflat şi ce patruped ar fi mai potrivit să-i ia locul câinelui Vasile la uşa sediului din Modrogan al partidului de guvernământ.

Pe vremea lui Ceauşescu, manipularea şi propaganda se făceau prin cenzură şi cult al personalităţii. Din realitate se extrăgea ceea ce nu convenea şi se livra populaţiei un tip de informaţie cât mai sărăcit în substanţă, dar îngrăşat puternic ideologic. Astăzi, mecanismul s-a rafinat, se merge pe inflaţia de non-ştiri. Sunt non-ştiri mondene, non-ştiri politice, non-ştiri sociale.

De ce să se gândească omul la ceea ce s-ar putea întâmpla