Pe langa toate celelalte probleme legate de guvernare, ca si cum astea nu ar fi de ajuns, pe langa saracia tot mai adanca si perspectivele unui nou val de crize, financiare si alimentare, ne-am trezit de Ziua Maghiarilor cu o dandana si mai mare.

Valul de manifestari si declaratii cu caracter puternic de xenofobie ale liderilor maghiari din Romania. Este important de precizat si subliniat - ale liderilor maghiarilor din Romania, nu ale cetatenilor romani simpli de nationalitate maghiara.

Am asistat, astfel, la un puhoi de afirmatii care mai de care mai ingrijoratoare, incoronate de un spectacol mai mult decat neobisnuit, care ar putea fi situat corect doar intre macabru si ofensa adusa simbolurilor nationale - spanzurarea unei papusi cu chipul lui Avram Iancu in fata unor copii, intr-o piata din Miercurea Ciuc. 15 martie 2011 va intra in istorie ca ziua in care mai multi oficiali romani de nationalitate maghiara au depus juramant de credinta fata de Ungaria si au declarat, fara a-si face vreun proces de constiinta, ca traiesc cu fata spre Budapesta.

In mod logic, daca cineva sta cu fata la Budapesta, nu ii ramane decat sa stea cu spatele spre Romania - Bucuresti. Sa spunem "spate" doar ca sa fim eleganti, pentru ca, in realitate, maghiarii speculeaza perfect acum santajul care functioneaza fara gres asupra Guvernului si fac tot ce le trece prin cap, inclusiv sa ceara toate minunatiile, pentru ca stiu prea bine ca PD-L nu isi permite sa spuna nimic in fata lor. O iesire de la guvernare a UMDR ar echivala, in realitate, cu caderea Executivului Boc, pierderea majoritatii parlamentare si, probabil, suspendarea automata a lui Traian Basescu.

Si cu cat simt ca pot cere mai mult si mai multe, iar Guvernul Romaniei aproba pretentie dupa pretentie, cu atat maghiarii incep sa dezvolte strategii tot mai bizare de a specula slabici