Ca semn de inalta si onesta pretuire pentru Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, toti senatorii si deputatii Romaniei au avut doua zile libere. Luni si marti, parlamentarii au cinstit aminitita sarbatoare.
Nimic mai frumos, nimic mai laudabil. S-au reunit miercuri in vederea dezbaterii motiunii de cenzura, iar joi vor munci in comisii. O saptamana de lucru concisa, dar cu esenta.
Celebrarea din 15 martie are totusi particularitatile ei. Steaguri, drapele de trei feluri, cocarde, flori, muzica etc. Ea nu poate fi umbrita de faptul ca un ins cunoscut pentru manifestarile sale extremiste a gasit necuviinta de a-l anina in streang, simbolic, pe Avram Iancu. Gestul a fost savarsit in piata centrala din Miercurea Ciuc sub privirile unor copii. Bravada asistata, efect josnic si incitator.
Sa fim intelesi! Nimeni n-are vreo impotrivire in ceea ce priveste manifestarea de bucurie fata de o semnificativa data din viata unui stat. Important este ca decenta si tinuta nobila, intru respect, sa fie la ele acasa. In acest caz, in Romania.
Cand insa vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, invitat de onoare la Miercurea Ciuc, unul dintre fiefurile secuimii, discursioneaza cu tendinta mai mult sau mai putin nuantata, lucrurile se limpezesc. Zice domnia sa:
"Guvernul Ungariei sprijina autonomia in diverse forme. Teritoriala acolo unde maghiarii traiesc in comunitati compacte si culturala in diaspora, adica acolo unde sunt dispersati".
Vine fireasca intrebare retorica. In Romania despre ce vorbim? Avem grupuri mari de unguri sau cetateni razleti, pe acolo, prin Ardeal?
Ziua Maghiarimii a fost marcata anul acesta de o premiera in tara noastra. Mai multe personalitati marcante ale acestei etnii au depus juramantul fata de Ungaria. Solemnitatea s-a desfasurat in prezenta demnitarului trimis de la Budapesta si a
