Investitorii din Occident au cumpărat terenurile nelucrate la preţuri de nimic.
Mii de hectare de teren agricol de cea mai bună calitate s‑au degradat şi înţelenit an de an în satele Banatului de Munte. Chiar dacă este puţin şi prezent doar pe luncile principalelor râuri din Caraş-Severin, terenul agricol aluvionar s-a umplut an de an cu bălării, iar mai apoi cu adevărate pădurici. Acest lucru s-a întâmplat în anii imediat următori revoluţiei din 1989.
Sate părăsite
Tinerii au plecat care în străinătate, care la oraş, iar bătrânii rămaşi în sat nu au mai putut lucra pământul. La toate acestea se mai adaugă şi interesul scăzut al guvernanţilor pentru acordarea subvenţiilor şi ajutoarelor agricultorilor.
De situaţia din Banat au profitat străinii. În Caraş-Severin, cele mai mari suprafeţe de teren au fost vândute la preţuri de nimic. Primii care au cumpărat mii de hectare au fost italienii. Cele mai multe terenuri au fost cumpărate de aceştia în zona Văii Caraşului şi până spre Răcăşdia şi Lunca Nerei. Apoi, în zona Berzovia, au apărut austriecii şi germanii. O parte din italieni au vândut mai departe danezilor.
Agricultură relansată la Răcăşdia
La Răcăşdia, un investitor danez face treabă serioasă. Acesta a cumpărat peste 2.800 hectare de teren agricol înţelenit. Danezul a adus utilaje, a angajat oameni şi s-a apucat serios de treabă. Un alt investitor austriac, dar care a decedat între timp, a cumpărat peste 1.200 de hectare în aceeaşi comună. Afacerea lui este continuată, la mai mică amploare totuşi, de fiii acestuia. Alţi doi investitori germani au cumpărat şi ei alte câteva sute de hectare.
Cert este că toţi străinii lucrează de zor pământul românesc ce la aparţine acum şi, culmea, spre deosebire de români, sunt mulţumiţi de investiţii şi rezultate.
Şi administraţia locală este mulţumită de prezenţa străinilor în zon
