Am pomenit despre ea în urmă cu câtăva vreme. Este imbatabilă. Sub carapacea ei de jeg pietrificat, se află — nu mă veți crede! – oameni. Mă rog, un fel de oameni. Sunt din categoria celor despre care scriam că “Îţi pun în gură vorbe pe care nu le-ai rostit; în minte – gânduri pe care nu le-ai avut; în inimă – sentimente pe care nu le-ai nutrit; şi în spinare un “cazier virtual”. Totul a devenit virtual. Adică, odată lansată în hyperspaţiu, minciuna devine adevăr şi se eternizează.”
Pentru ca nu cumva să uităm de existența ei, ploșnița mai iese o dată la rampă. Se dă de trei ori peste cap și se transformă în cârtița. Ilustrație & Copyright 2011 – Alex. DIMITROV
Citește ea un comentariu al meu (comentariul nr. 35) și își zice să traducă din limba română în limba română. Așa se face că persoanele din autoturism sunt “identificate”: Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici și Andrei Pleșu. Asta pentru că doi dintre ei conduc câte un Volvo. Dacă spuneam că era vorba de BMW, tot ei erau, fiindcă celălalt conduce un BMW . Cu alte cuvinte, oricare ar fi fost marca mașinii, găinăria insectei tot marca ploșniță ar fi fost.
Iată şi un detaliu referitor la “acurateţea” traducerii săvârşite de ploşniţa de serviciu: am fost şi eu de vreo câteva ori în maşina condusă de Andrei Pleşu. Da, e un Volvo, dar nu al Preşedinţiei. Este al Colegiului Noua Europă, oferit instituţiei respective de reprezentanţa Volvo în România. Ce să mai zic de ideea “Pleşu - pupinul lui Băsescu?”
Nu că țin morțiș să stric petrecerea hyperspațială oferită de ploșniță, dar trebuie să precizez că personajele “importantisime” din întâmplarea cu pricina nu erau “suspecţii de serviciu” - Liiceanu, Patapievici și Pleșu. A devenit plictisitor să vezi biata insectă țopăind cu piciorușele ei de sârmă pe aceeași placă de patefon uzată și plănuind să rostească — în nume propr
