Romanii nu au vrut sa iasa in strada in ziua votului motiunii de cenzura la noul Cod al Muncii in Parlament.
Un cod despre care sindicatele ar fi afirmat ca introduce sclavia, o lege care relativizeaza si hiper-flexibilizeaza responsabilitatea angajatorului fata de angajat si permite statului sa inchida gura angajatilor sai, sa le interzica protestul si sa-i disponibilizeze dupa bunul plac al celor care il conduc.
Dupa anunturile liderilor de sindicat si dupa asteptarile presei, ar fi trebuit sa iasa in strada cel putin 50-60 de mii de oameni. Au fost maxim 7-8 mii. Asta spune foarte multe despre starea de nemultumire a romanilor. Mai bine spus despre multumirea lor.
Daca in toate sondajele de opinie, doar 9% dintre romani mai cred in Executivul condus de Emil Boc, doar 15% au incredere in presedinte, iar peste 91% dintre ei sunt convinsi ca tara se indreapta intr-o directie gresita, ziua de ieri a demonstrat lipsa totala de interes a romanilor fata de situatia tarii. Sau a lor.
Fie ca in realitate nu o duc pe atat de rau pe cat lasa sa se inteleaga declaratiile, cifrele si statisticile, fie ca gradul de inertie si indiferenta a popolatiei a atins cote din nou inimaginabile, cert este ca romanii nu au avut niciodata un bun exercitiu civic. Sa ne aducem aminte ca in Franta anul trecut peste 1,5 milioane de oameni lua cu asalt strazile Parisului pentru o initiativa a statului de a creste varsta de pensionare cu mai putin decat urma sa o faca Guvernul lui Emil Boc. In Romania majorarea varstei de pensionare nu a trezit nicio nemultumire. Pe ici pe colo doi trei pierduti in drum.
O flexibilizare a muncii precum in Romania ar fi provocat, desigur, panica in randul angajatilor in alte tari occidentale. Numai la noi nu. Intr-un fel toate actiunile Guvernului, declaratiile aeriene ale ministrilor, incompetentele lor
