Proiectul „Fenomenul Piteşti” a fost lansat, miercuri, la Timişoara, în organizarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, a Fundaţiei Sfinţii Închisorilor, a Muzeului de Artă şi a Editurii Polirom. De fapt, a fost o triplă lansare – a volumului monografic „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate” (ediţia a II-a), semnat de Alin Mureşan, a documentarului „Demascarea”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, şi a site-ului www.fenomenulpitesti.ro – care tratează una dintre cele mai inumane acţiuni din istoria recentă, aşa numita „reeducare prin tortură”, care s-a desfăşurat în Penitenciarul Piteşti, în perioada 1949 - 1951.
Conf. univ. dr. Smaranda Vultur, cadru universitar la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest şi, din 2008, membră a Comisiei de Consiliere a preşedintelui României pe probleme de analiză a comunismului – care a participat la lansare – explică de ce mai este important să vorbim despre „fenomenul Piteşti” – în condiţiile în care nu numai că au trecut mai mult de două decenii de la căderea regimului totalitar, dar crimele comunismului pot fi doar condamnate moral – dar şi de ce o ideologie poate fi vinovată pentru crimele produse în numele său.
„Discutarea «fenomenului Piteşti» îi va pune în dificultate pe cei care confundă victimele cu călăii”
De ce este important să mai vorbim despre „fenomenul Piteşti” la atâţia ani de la schimbarea regimului?
E important pentru că, deşi s-au scris foarte multe mărturii, s-au publicat multe documente, deşi „fenomenul Piteşti” reprezintă una dintre cele mai cumplite forme pe care le-a luat detenţia în închisorile comuniste, acesta este cunoscut în mod simplificat. Este foarte important să cunoaştem lucrurile în complexitatea lor –, aşa cum le prezintă această cea de-a doua ediţie a cărţii lui Alin Mureşa
