Locul hipioţilor de altădată a fost luat de călători şi aventurieri din toată lumea, dornici să interacţioneze cu o cultură din care înţeleg foarte puţin. Ţinutul de la poalele Everestului surprinde prin dezordinea din trafic, sărăcie, arhitectură şi misticism. Dar te şi seduce prin amestecul de culori, tradiţii şi credinţe vechi.

Citiţi şi:FOTO În Anzi, acasă la civilizaţia incaşă

Vezi aici o galerie video pe TvTravel.ro

În Nepal am ajuns împreună cu Dănuţ, un bun prieten care nu s-a dat în lături de la a cheltui 1.000 de euro într-un restaurant din Paris. Dar nici de la a face faţă unei nopţi nebune de distracţie, cu 6 membre ale Partidului Comunist din Laos, în acelaşi timp. Despre asta însă, voi scrie într-un alt articol... Hotelul de 4 stele în care ne-am cazat în Khatmandu (altitudine 1.400 m) avea o superbă grădină cu multe plante perene şi vedere spre munţi.

Oriunde întorceam privirea dădeam cu ochii de vârfurile ameţitoare ale lui Shivapuri, Phulchowki, Nagarjun ori Chandragiri. Am comandat o supă de linte şi orez, specifică zonei de deal a Nepalului. Iar la felul doi am luat un soi de tocăniţă de miel, bine condimentată cu diverse sortimente de piper, coriandru şi şofran. Sosul, de culoare galben închis, care cred ca avea în compoziţie şi niţel ghimbir prajit, mi s-a părut delicios şi după ce s-au terminat fragedele bucăţi din carne de miel. L-am turnat peste orezul cu bob lung şi l-am asezonat din plin cu

„Everest", cea mai cunoscută marcă de bere din zonă.

La masa vecină, trei alpinişti cu părul grizonat şi două tinere cu faţă de Kilie Minogue, veniţi taman din Australia, vorbeau despre ce-i aşteaptă în Himalaya. Mă rog, mare scofală! Cine n-a mai urcat pe K2 sau pe Chomolungma? Cu gândul... Gata cu trândăveala. Deşi aveam burţile pline, am pornit în expediţie prin capitala nepaleză. Ne-am lăsat pe mân