Sarah Hall s-a născut în Cumbria, în nordestul Angliei, în 1974, iar în prezent locuieşte în SUA. Şi-a început cariera scriind poezie, după care a urmat calea ficţiunii. Prima sa nuvelă a fost publicată în 2002 şi a primit câteva premii importante. A continuat cu The Electric Michelangelo (2004) – carte care a fost nominalizată la Premiul Man Booker pentru ficţiune, ed. ro. Michelangelo Electric, traducere de Sanda Aronescu, 2006, Editura Humanitas Fiction –, The Carhullan Army (2007), iar ultima sa scriere este How to Paint a Dead Man (2009) – carte publicată anul acesta la Editura Litera sub titlul

Cum să pictezi un mort (2011), în traducerea lui George Stoian. Cum să pictezi un mort s-a bucurat de o apreciere deosebită încă de la apariţie. Socotiţi că este – aşa cum au afirmat criticii – cel mai bun roman pe care l-aţi scris până acum?

Cred că este cel mai bine scris şi cel mai filozofic dintre romanele mele de până acum, prin faptul că limbajul oscilează între simplitate şi descriere complexă, iar cartea se ocupă de probleme foarte generale – viaţă, moarte, sex şi artă. Cele patru povestiri nu au ritmul ameţitor al celui de-al treilea roman al meu – The Carhullan Army, care este o distopie despre viitor, unde acţiunea primează – dar sper că amândouă sunt la fel de captivante.

Păreţi atrasă de experienţe delicate. În Michelangelo Electric şi în Cum să pictezi un mort aveţi pasaje foarte emoţionante din punct de vedere vizual, unde simţurile umane devin adevăratele personaje principale.

Mă interesează felul în care sunt simţite lucrurile şi, da, din acest punct de vedere pot afirma că sunt o urmaşă locală a lui Wordsworth! Una dintre căile pe care se poate ajunge la cititor, dând naştere empatiei şi convingându- l că personajele sunt reale este de a activa simţurile, de a pune în mişcare trupul şi mintea lui. Prin urmare, vr