Lipsa apei în piscina combustibilului uzat de la reactorul 4 al centralei nucleare de la Fukushima, aflată deja aproape sub cerul liber din cauza avarierii învelişului de siguranţă, este un scenariu-catastrofă putând antrena emisii radioactive de aceeaşi amploare ca în cazul catastrofei de la Cernobîl.

Reacţii nucleare

În fizică, anumiţi atomi grei (ca uraniu şi plutoniu) sunt susceptibili de a captura neutroni, devenind instabili. Se dezintegrează spontan degajând o cantitate mare de căldură şi noi neutroni. Aceştia din urmă bombardează materia din jur provocând fisiunea noilor atomi care emit noi neutroni şi lanţul continuă. Scopul este de a obţine această reacţie în lanţ până când se auto-întreţine fără a se ambala. Dacă există prea multe fisiuni simultane reacţia devine incontrolabilă.

Pastilele de material fisibil sunt plasate în tuburi metalice lungi, etanşe, numite „teacă" sau „corset" şi reprezintă prima barieră de protecţie. Aceste „creioane" de patru metri lungime stau în apă care va transporta căldura produsă prin reacţie nucleară. „Miezul" reactorului are 40.000 de creioane În reactoarele nipone încinse, o parte a apei s-a vaporizat în incinta metalică foarte rezistentă a reactorului - cuva. Vaporii sub presiune se destind într-o turbină legată de un alternator care produce electricitate şi apoi se condensează datorită sistemului extern de răcire. În mod normal sistemul de circulaţie a apei (lichidă sau vapori) este etanş şi reprezintă a doua barieră de protecţie.

Pe de altă parte, reactorul este plasat într-o incintă de siguranţă din beton al cărui rol este de a reţine radioactivitatea în cazul unui incident. În Japonia ea este plasată în alt înveliş mai puţin etanş.

Pentru a evita încălzirea miezului trebuie asigurată interceptarea neutronilor emişi prin fisiunea atomilor de uraniu. Creioanele stau într-o piscină cu