u ocazia centenarului nasterii lui Emil Cioran si profitând de inaugurarea (astazi, vineri) a Salonului cartii de la Paris, Institutul cultural român din capitala Frantei organizeaza timp de doua zile (azi si mâine) în incinta salonului un colocviu european intitulat “Cioran: pesimismul jubilatoriu”. Ocazie cu care se va proiecta penru prima data publicului francez si singurul interviu filmat cu Cioran, un film realizat de Sorin Iliesu.
“Avantajul de a cotrobai în casa lui Cioran”. Sub acest titlu presa franceza relata zilele trecute decizia justitiei în favoarea lui Simone Baulez. “Anticara nu e hoata”, se mai poate rezuma aceasta hotarâre a Curtii de apel din Paris. Povestea este lunga, a început în 2005, ba chiar înainte, si merita reamintita cititorilor.
In 1995 când moare Emil Cioran, Simone Boué, iubita filosofului si legetara sa testamentara, afirma ca vrea sa doneze toate manuscrisele lui Cioran Cancelariei universitatii din Paris. Donatia cuprinde toate manuscrisele în franceza si în româna, editate sau inedite. Pâna ca lucrurile sa se concretizeze însa, doamna Boué moare în septembrie 1997 fara sa precizeze în vreun testament ce trebuie facut cu bunurile ei. Fratele Simonei Boué si legatarul ei universal reafirma dorinta sorei sale de a dona ansamblul manuscriselor lui Cioran bibliotecii Jacques-Doucet, cea care urma sa se ocupe de fondul filosofului. Pentru a stabili exact lista bunurilor care apartineau cuplului, un notar însotit de mai multi specialisti – în total 5 persoane – fac inventarul micutului apartament ocupat de Cioran si iubita sa pe rue de l’Odéon din Paris. Doua camere, nici 50 de metrii patrati, lista este repede facuta: nu lipsesc din inventar aplicele, oglinzile, masutele, fotoliile, etc. In pivnita cuplului, grupul de experti noteaza în documentul oficial ca “nu s-a gasit nicio carte, lucrare sau manuscris al domnului Emil Cio