Asumarea de catre actualul Guvern a proiectului noului Cod al Muncii a fost un nou motiv (daca nu cumva doar un nou pretext) ca Opozitia sa isi arate muschii.
Faptul este ca, actuala Opozitie, reunita sub genericul vremelnic USL, face ce face si incearca sa induca idea ca "asa nu se mai poate, poporul nu mai suporta"... etc. Daca acest gen de limbaj pentru latura declarat de stanga a acestei aliante este un lucru firesc, mai greu de inteles este insa ce a mai ramas din ideile liberale inregimentate astazi sub steagul populismului...
Lasand insa "politicienii de profesie" si speculatiile la o parte, ma intreb totusi cati dintre cei ce contesta noul Cod al Muncii, au citit din scoarta in scoarta ce prevede acesta. Asa cum ma indoiesc ca toti cei ce (iertata-mi fie parafrazarea lui Gabriel Liiceanu) "au ramas incremeniti in vechiul Cod al Muncii" chiar cunosc toate binefacerile acestuia.
Daca pot intelege nemultumirile liderilor de sindicat care isi vad amenintate privilegiile, imi este mai greu sa inteleg nemultumirea unui om obisnuit care contesta - cred eu - fara sa stie ce. Astfel, ce il poate nemultumi pe un om onest in proiectul noului Cod al Muncii care prevede ca "angajatorul este obligat sa tina evidenta orelor de munca ale fiecarui salariat si sa o puna la dispozitia inspectorului de munca atunci cand i se cere, altfel risca o amenda intre 1.500 si 3.000 de lei"?
Exista, desigur, si un punct mai fierbinte care ii poate pune pe ganduri - as aduga eu - mai ales pe angajatii neperformanti. Astfel: "angajatorul va putea tine in proba succesiv, pe acelasi post, oricate persoane doreste, iar angajatii vor fi evaluati, dar si concediati (inclusiv colectiv), pe baza unor criterii si obiective de performanta individuala".
"Aici este loc de abuzuri din partea angajatorului", au obiectat vehement contestatarii.
